Lecţie de istorie

Gabriel Gheorghe (Societatea cultural ştiinţifică Getica) - documentar realizat în anul 2003.

Sursa: Kogaion

Mă bucur de viaţă!

Mă bucur că am viaţă în mine, mă bucur că pot vedea frumuseţile naturii... Mă bucur că pot admira verdeaţa unui copac, că pot privi priveliştea de pe vârful unui munte, cu toată valea la picioarele mele. Mă bucur că pot vedea coloristica superbă a unui răsărit de Soare... Sunt fericit/ă că pot admira frumuseţea unei flori... că pot admira frumuseţea unei femei... sau a unui bărbat...

Mă bucur enorm de mult că pot asculta ciripitul păsărelelor primăvara... simt fericirea că mă cuprinde atunci când ascult foşnetul frunzelor în bătaia vântului... sau atunci când aud vântul... Este nemaipomenit de frumos că pot simţi adierea vântului trecându-mi prin toţi porii... că pot simţi mirosul pământului umed şi fertil... Sunt fericit/ă că simt mirosul îmbietor al florilor de primăvară! Mă bucur enorm că fac parte din Natură, iar Domnul Zeu, Creatorul meu, m-a înzestrat cu toate aceste simţuri încântătoare!

Mă bucur să simt emoţiile unei furtuni de primăvară, să simt descărcarea cuprinsă de tunete şi fulgere, să simt stropii de ploaie căzând mari şi grei pe mine... apoi curgând de pe mine pe pământul însetat! Sunt fericit/ă că pot simţi mângâierea razelor Soarelui de primăvară...

Sunt nespus de fericit/ă că cineva mă iubeşte şi aşteaptă cu nerăbdare să-i fiu prin preajmă şi să mă strângă în braţe! Sunt nespus de bucuros / bucuroasă şi recunoscător / recunoscătoare Universului şi Marelui Zeu Creator pentru că am plăcerea de a admira razele Soarelui jucându-se în părul său blond şi delicat...

A venit primăvara şi mă bucur de viaţă! Sunt în acord cu întreaga Natură, renasc şi eu o dată cu ea, în mângâierea şi sub privirea plină de dragoste a persoanei iubite! Razele aurii ale Soarelui mângâie pământul şi florile proaspete şi frumoase ce ies la iveală... părul auriu al jumătăţii mele mă mângâie chiar şi la cea mai simplă atingere şi reflectă asupra mea iubirea întregului Univers! Mă simt atât de fericit/ă!!!

Cerul senin, de un albastru pur, mângâie verdele crud al ierbii abia crescute, precum şi al mlădiţelor tinere şi al frunzelor ce încep să renască! Ochii săi albaştri mă învăluie în afecţiune şi scot tot ce-i mai bun din mine... simt sentimentul plăcut al dragostei cuprinzându-mă până în adâncurile Fiinţei mele!

Verdele crud al vegetaţiei tinere şi maroniul scoarţei copacilor şi al pământului renasc în plină primăvară, la mângâierea razelor aurii şi la privirea cerului albastru! Simt iubirea şi tinereţea învăluindu-mă... e atât de frumos... simt braţele sale cum mă cuprind pline de grijă... si privirea însetată de dragoste... simt cum mă soarbe din priviri... Mă bucur de viaţă!

Mă bucur de scânteia divină din mine, de raza de lumină una cu Marele Zeu care m-a creat! Mă bucur că am puterea de a renaşte, de a-mi crea viaţa după bunul plac şi de a mă bucura de ea! Mă bucur că sunt iubit/ă, că renasc o dată cu Natura din care fac parte şi că pot împărtăşi aceste lucruri minunate cu persoana căreia mă dăruiesc şi pe care o iubesc! Domnule Zeu, îţi mulţumesc pentru aceste lucruri minunate, îţi mulţumesc şi Ţie, Mamă Natură, pentru aceste superbe trăiri!

Dăruind iubire... la început de primăvară... o primeşti înapoi înzecit... o dărui din nou şi primeşti iar înzecit... şi uite-aşa renaşte întreaga Fiinţă! Razele aurii ale Soarelui, cerul albastru, verdele crud, pământul maroniu... elementele naturii în comuniune perfectă, învăluite în dragoste eternă!